La data de 14 ianuarie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a transmis un punct de vedere oficial prin care clarifică modul de aprobare a Regulamentului intern în cadrul unităților administrativ-teritoriale, confirmând că acesta se aprobă prin dispoziția primarului, și nu prin hotărâre a consiliului local. Clarificarea survine în urma unei solicitări formulate de Asociația Comunelor din România (ACoR), care a sesizat existența unor interpretări neunitare la nivelul administrației publice locale.
Intervenția ACoR a fost determinată de dificultățile practice apărute în aplicarea Codul muncii, în special a art. 241, coroborat cu dispozițiile Codul administrativ, privind calitatea de angajator a unității administrativ-teritoriale și delimitarea atribuțiilor între autoritatea deliberativă și cea executivă. În practică, unele UAT-uri au aprobat regulamentul intern prin hotărâri ale consiliului local, în timp ce altele au utilizat dispoziții ale primarului, ceea ce a generat o lipsă de coerență administrativă și riscuri de nelegalitate.
În răspunsul oficial transmis ACoR, Ministerul Muncii precizează că, potrivit Codului muncii, regulamentul intern este un act care reglementează drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților, procedurile disciplinare, regulile de conduită și alte aspecte ce țin exclusiv de raporturile de muncă. Acesta se întocmește de angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, după caz, și nu reprezintă un act normativ de interes general care să intre în competența autorității deliberative.
Aplicând aceste principii în cazul unităților administrativ-teritoriale, ministerul arată că atribuția întocmirii și aprobării regulamentului intern revine reprezentantului legal al UAT, respectiv primarului. Conform Codului administrativ, primarul exercită atribuțiile de angajator, gestionează raporturile de muncă ale personalului aparatului de specialitate și reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile juridice de muncă. În consecință, aprobarea regulamentului intern se face prin dispoziția primarului, iar nu prin hotărâre a consiliului local.
Această distincție este una esențială din punct de vedere juridic. Consiliul local, ca autoritate deliberativă, adoptă hotărâri cu caracter normativ sau individual în domenii de interes local, însă nu poate interveni în gestionarea raporturilor de muncă ale aparatului de specialitate al primarului. Implicarea consiliului local în aprobarea regulamentului intern ar conduce la o depășire a competențelor legale și la un risc real de anulare a actelor administrative emise în această formă.
ACoR a subliniat că punctul de vedere al Ministerului Muncii contribuie la clarificarea unui aspect care a generat confuzie și practici neunitare în administrația locală, oferind un cadru juridic clar pentru exercitarea atribuțiilor de angajator la nivelul comunelor și orașelor. Demersul Asociației este relevant nu doar pentru corecta aplicare a legislației muncii, ci și pentru consolidarea capacității administrative și a bunei guvernări la nivel local.
Din perspectivă practică, această clarificare impune o reevaluare a actelor administrative deja adoptate în unele UAT-uri și, acolo unde regulamentul intern a fost aprobat prin hotărâre de consiliu local, o corectare a procedurii prin emiterea unei dispoziții a primarului. Aplicarea unitară a regulii stabilite de Ministerul Muncii reduce riscurile juridice și asigură conformitatea cu legislația în vigoare.
